În ziua 22.03.2018, președintele ADMRR „Al.I. CUZA”, gl.bg.(r) Dan NICULESCU, împreună cu secretarul asociației, col. (r) Ion TOADER au participat la Ziua Distinşilor Vizitatori a exerciţiului DACIAN LANCER 18 la Centrul Naţional de Instruire Întrunită (CNII) „Getica” din Cincu, judeţul Braşov.
            Exerciţiul a avut rolul de evaluare a Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-Est, activitatea fiind realizată de specialişti ai Comandamentului Forţelor Terestre Aliate şi monitorizată de Comandamentul Suprem al Forţelor Aliate din Europa.
            DACIAN LANCER 18 a fost un exerciţiu de comandament asistat de calculator, executat de Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est în perioada 12-23 martie, în cadrul CNII „Getica”, la care au participat aproximativ 900 de militari români şi străini.
            În urma desfășurării exercițiului, comandantul Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-Est, generalul de brigadă Daniel Petrescu, şi generalul-locotenent Paolo Ruggiero, locţiitorul comandantului Comandamentului Forţelor Terestre Aliate (LANDCOM), au semnat actul de declarare a capacităţii finale a Comandamentului Multinaţional de Divizie Sud-Est.
            Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est, componentă a Structurii de Forţe a NATO, are misiunea de a asigura, la nivelul de responsabilitate, comanda şi controlul în cadrul unei operaţii NATO de tip Articol 5 - Apărare Colectivă, pe flancul de sud-est al Alianţei.
            În cadrul Comandamentului îşi desfăşoară activitatea militari din 15 ţări contributoare – Albania, Bulgaria, Canada, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia, Portugalia, Spania, Slovacia, Turcia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii şi România, care şi-a asumat rolul de naţiune-cadru.
            Participarea s-a realizat ca urmare a invitației adresată de șeful Statului Major al Apărării, gl.dr. Nicolae CIUCĂ în contextul întăririi legăturilor Forțelor Armate active cu structurile asociative ale cadrelor militare în rezervă și în retragere.

ÎNTÂLNIRE CU REPREZENTANȚII ASOCIAȚIILOR MILITARILOR ÎN REZERVĂ ȘI RETRAGERE

          La 20 noiembrie a.c. a avut loc întâlnirea ministrului apărării naţionale şi şefului Statului Major al Apărării cu reprezentanţi ai structurilor asociative ale personalului militar în rezervă şi retragere.
            Scopul principal al întâlnirii l-a constituit inițierea unui proces de cunaștere a problemelor care preocupă structurile asociative, identificarea unor posibile soluții pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă acestea precum și propunerea unor proiecte de interes comun care să aibă ca rezultat consolidarea unui climat de cunoaștere și încredere reciprocă între conducerea Ministerului Apărării Naționale și cei care au activat în armată.
            În cadrul discuțiilor au ministrul Mihai Fifor a apreciat întâlnirea ca fiind benefică și constructivă pentru ambele părți și a dat asigurări cu privire la disponibilitatea instituției militare la consultări și dialog eficient pe teme de interes comun.
            În ceea ce privește procesul de elaborare a legii de aprobare a ordonanței de urgență nr. 59/2017, ministrul Fifor a solicitat să se acorde încredere Parlamentului, asigurând că documentul va ieși din forul legislativ într-o formă care să reducă inechitățile semnalate.   
            În concluzie, ministrul apărări naționale a subliniat următoarele: „Vă asigur de buna credință și de maxima disponibilitate la dialog ale echipei de conducere a ministerului, astfel încât problemele dumneavoastră să-și găsească rezolvare,” a declarat ministrul apărării naționale.
            Aceleași asigurări le-a dat și șeful Statului Major al Apărării, general Nicolae Ciucă iar, în încheierea lucrărilor reuniunii, a transmis următorul mesaj:
            „Vreau să vă mulţumesc şi pe această cale, dumneavoastră, distinşi militari ai Armatei României, pentru că, indiferent de vârstă, daţi dovadă de o conduită activă şi contribuiţi substanţial la promovarea tradiţiilor militare şi la transferul experienţei acumulate către noile generaţii. Acum, din postura de militar în rezervă sau retragere, prin implicarea dumneavoastră puteţi sprijini, nu doar Armata, ci şi societatea românească în ansamblul ei!”
            Asociația Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” a fost reprezentată la activitate de Col.(r) Ion Toader, seretarul asociației.   

---

ION DOBRAN
PE MESSERSCHMITT PENTRU MOLDOVA

            Yacha McLascha, membru al comitetului editorial al publicaţiei franceze Histoire & Guerre (H&G) a realizat la Bucureşti, în luna februarie 2017, cu sprijinul Asociaţiei Diplomaţilor Militari în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” (ADMRR), trei interviuri cu veterani români ai celui de Al 2-lea Război Mondial.
          Prezentăm, în traducere, primul interviu apărut în numărul 2 din luna iulie 2017 al publicaţiei franceze H&G. Traducerea a fost realizată de ADMRR, cu acordul autorului. 

          G&H: Aţi dorit să deveniţi aviator sau a fost o alegere de circumstanţă?  
​        Ion Dobran:  A fost visul vieţii mele. Vroiam să devin pilot de vânătoare încă din liceu. Pe data de 1 septembrie 1939, ziua când Germania a atacat Polonia, eu intram la Şcoala militară de aviaţie din Bucureşti care se afla foarte aproape de Palatul prezidenţial. Orele de practică se desfăşurau la Otopeni, unde se află astăzi Aeroportul Internaţional. Noi primeam o excelentă pregătire teoretică şi  practică. Ne antrenam pe aparate americane, româneşti şi italiene ( a se vedea profilurile din paginile 34 şi 35), în mod deosebit  IAR 80 şi Nardi FN 305, un avion italian de foarte slabă calitate. Se numea coşciugul zburător. Eu am zburat 60 de ore împreună cu instructorul meu şi 60 de ore singur. Din punct de vedere tehnic, eu ştiam să fac totul: buclă, tonou, încolăcire (vrilă), luping.
          G&H: Aveţi şi instructori germani?   
          Ion Dobran:  La Şcoala de aviaţie nu. Instructorii noştri erau români şi italieni. Ei ne învăţat în principal elementele de bază ale zborului, mai puţin cele tactice. Acestea urmau ulterior. Am terminat Şcoala la data de 10 mai 1941într-un grup de 103 elevi. Am fost toţi avansaţi la gradul de locotenent. Era cu puţin timp înainte de momentul când, la data de 22 iunie, România, alături de Germania, a declarat război URSS. Dar pe front nu am fost imediat. A trebuit să efectuez doi ani de antrenamente pe IAR 80, apoi pe Messerschmitt Bf 109 – G, care avea să fie aparatul meu în timpul războiului. Nu pot spune câte ore de antrenament am efectuat cu Bf 109-G, dar am zburat continuu timp de 2 ani. Este vorba, foarte probabil, de mai multe sute de ore. Am avut şansa, la Tiraspol, timp de un an, de a avea printre instructorii mei pe căpitanul Helmut Lipfert, unul dintre aşii de la Luftwale. Cu o diferenţă de numai 3 ani între noi, am devenit foarte apropiaţi. Lipfert a omologat peste 200 de victorii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Eram studentul român preferat. Ii plăcea să spună că este cel mai bun pilot al Luftwale, pentru că nimeni nu putea zbura atât de aproape de sol ca el. Dar eu am făcut minuni. Adesea, ne jucam, cine zbura cât mai aproape de păşunea vacilor. Am atins pământul cu elicea mea de cca 40 de ori până am stricat-o. De atunci, toată lumea în aviaţie mă cunoştea sub numele de „Fachirul”, cum am fost supranumit de către Lipfert. În afara acrobaţiei, un punct esenţial la antrenament era acela de a învăţa tragerea la distanţă. Traiectoriile proiectilelor se încrucişau după 100 m. De asemenea, trebuia  bine ales momentul pentru a apăsa pe trăgaci. De asemenea se punea accent pe zborul în formaţie, la toate eşaloanele, patrulă, escadrilă, escadron, etc.
          G&H: Care era tactica de bază a forţelor aeriene române?   
          Ion Dobran:  Pentru luptă era celula, iar pentru patrulare, patrula.
          G&H: Care este metoda de atac ?
      Ion Dobran:  Priviţi aici, fotografiile a doi dintre marii piloţi români: Alexandru Şerbănescu (47 victorii, NDLR) şi prinţul Constantin Cantacuzino, zis Bâzu (43 victorii, NDLR). Ambii erau şi buni prieteni şi adesea zburau împreună. Dar fiecare avea o tactica diferită. Şerbănescu ataca în picaj, lăsându-se în jos spre ţintă şi acest lucru numai o dată. Dacă nu reuşea să atingă ţinta se retrăgea. Cantacuzino ataca de asemenea în picaj, dar avea obiceiul de a-şi urmări duşmanul dacă nu reuşea din prima. În ceea ce mă priveşte, eu începeam atacul de la înălţime, dar nu trăgeam în timpul coborârii, încercam să mă plasez dedesubtul duşmanului şi numai atunci când începeam ascensiunea ţinteam „burta” avionului inamic.  În acest fel, aveam o bună vizibilitate şi mă simţeam în siguranţă.
          G&H: Cum contorizaţi avioanele doborâte?
          Ion Dobran:  Dacă avionul cădea pe teritoriul controlat de forţele noastre trupele noastre erau cele  care confirmau  şi era suficient pentru a-l atribui. Dacă ţinta era doborâtă pe teritoriul inamic, era nevoie de doi martori independenţi pentru a confirma doborârea ţintei. Am avut la activ 12 avioane distruse confirmate şi 4 probabil doborâte. Am doborât avioane de vânătoare ruseşti, dar şi un P-51 Mustang şi un P-38 Lightning american. În Rusia, adversarele mele principale erau Yak-3 şi Yak-9. Aceste avioane erau foarte slabe, parţial construite din lemn. Imposibil de a le compara cu Bf-109-G al meu. Ruşii nu ne impresionau nici  când conduceau avioane americane.
          G&H: Ştiaţi că durata medie a antrenamentului piloţilor sovietici nu depăşea 20 de ore?     
          Ion Dobran:  De neînchipuit la noi şi, în plus, cu aparatele lor atât de slabe. La sfârşitul războiului, chiar dacă bombardierele lor au devenit mai eficiente, eficienţa aparatelor lor de vânătoare a rămas inferioară tuturor celorlalte arme. Ruşii nu reuşeau să câştige o luptă aeriană decât dacă aveau superioritate numerică. În Rusia, noi atacam cu două avioane patru sau şase de ale lor fără nici o problemă. La ruşi avioanele de vânătoare erau veriga cea mai slabă. Cel mai redutabil pilot al lor, Pokrychkine, de exemplu, zbura pe toate aparatele Airacobra sau altele americane. Pentru noi, în realitate, Rusia a fost o zonă de exerciţiu şi de antrenament pentru a lupta apoi împotriva americanilor care aveau avioane bune, piloţi antrenaţi şi de temut. Cu toate acestea ei câştigau atunci când realizau o superioritate numerică faţă de noi. Dar era normal deoarece experienţa noastră de război era mult mai mare decât a lor. Americanii se reîntorceau acasă după ce efectuau între 30 şi 40 misiuni de război în timp ce noi reveneam acasă doar în coşciug. Nimic nu se compara cu ce era la Luftwaffe. Aceasta a transformat URSS într-un adevărat abator ( a se vedea pg. 32). Nemţii erau foarte eficienţi, foarte profesionişti cel puţin în prima perioada a războiului din Est.  Însă, la sfârşit nivelul lor a scăzut foarte mult.
          G&H: Când şi unde a avut loc prima luptă?
          Ion Dobran:  La 15 august 1943, între Mariupol şi Melitopol, acolo unde astăzi are loc războiul între Rusia şi Ucraina. Vezi, aş putea merge să mă bat acolo (râde). Dar nici ruşii şi nici ucraineni nu-mi plăceau fiindcă ambele au luat părţi din teritoriul nostru. De altfel, pe nemţii care i-au dat pământurile noastre lui Stalin nu-i iubeam nici atât. Noi vroiam  să fim alături de Franţa şi Anglia. România a fost dintotdeauna foarte francofilă.
Să revenim la prima mea luptă. Eram doi români împotriva a 12 avioane ruseşti. Messerschmitt-urile noastre erau mult mai puternice decât Yak-urile lor. De asemenea, noi luam foarte repede înălţime iar ruşii erau incapabili să ne doboare. De această dată nu a fost nicio stricăciune de nicio parte. Câteva luni mai târziu, în iarna lui 1943-1944, baza noastră de la Mikhailovka, în Ucraina, a fost atacată de mai multe Iliuchin-uri IL-2 Sturmovik ( a se vedea pg. 92 din H&G). Avioanele noastre erau răspândite  pe teren, al meu puţin mai departe. Am fost singurul care a reuşit să decoleze. M-am ridicat deasupra Sturmovik-urilor care survolau destul de jos, atacând  la sol, şi am atins unul. Celelalte au dispărut imediat.
          G&H: Din octombrie 1941, Odessa, limita „ României Mari” a devenit a voastră. Atunci, în 1943, nu luptaţi de partea nemţilor?
          Ion Dobran:  Deloc. Deloc. Eu am făcut războiul pentru Moldova. A propos, Odessa era ultima noastră bază aeriană în URSS. Noi frecventam destul de des cântăreţele de operă. Noi le furnizam produse alimentare şi ele ne invitau la spectacolele lor. Dacă nu mă înşel, pe data de 6 aprilie 1944, asistam la spectacolul Aida de Verdi. Pentru a doua zi era programat Corsarul, dar nu am mai putut merge fiindcă a trebuit să plecăm repede din faţa Armatei Roşii. În general, am avut relaţii apropiate cu  rusoaicele şi ucrainencele (râde).
          G&H: În URSS eraţi sub comandamentul Luftwaffe?
          Ion Dobran:  Nu, niciodată.  Noi nu eram ca trupele de uscat. Aviaţia am fost tot timpul sub comandă naţională.
          G&H: Deci, în aprilie 1944, aţi părăsit URSS.
          Ion Dobran:  Da. Între mai şi august 1944 noi am fost redislocaţi în ţară unde a acţionat împotriva aviaţiei americanilor. Aceştia veneau de la bazele aeriene din Benghazi, Africa de Nord şi de la Foggia din Italia de Sud. La început, când erau numai cei din Benghazi americanii au  suferit pierderi însemnate. Apoi după ce au debarcat în Italia de Sud, bombardamentele lor asupra României şi în mod deosebit asupra oraşului Ploieşti, s-au înmulţit. În total, eu am efectuat 340 misiuni, dintre care 74 lupte aeriene. Ultima a fost contra americanilor la 15 august 1944...iar opt zile mai târziu aceştia ne-au devenit aliaţi (râde).
          G&H: În sfârşit, la 23 august 1944 trupele româneşti primesc ordin de a se întoarce contra aliaţilor lor nemţi (a se vedea p.33)
          Ion Dobran:  În acea zi eu eram la Buzău, la şcoala noastră de aviaţie. În bază erau şi instructori nemţi. Am primit ordin verbal de a-i lăsa să plece şi de a trage asupra lor numai dacă ne atacă. Dar, când Alfred Gerstenberg a hotărât  să bombardeze Bucureştiul, am fost trimişi să atacăm bombardierele Luftwaffe.
          G&H: Cum aţi trăit această schimbare de alianţă?
          Ion Dobran:  Ca orice lucru necesar. Din punct de vedere militar, era o decizie bună. Adevărat, noi pierdem încă odată Moldova, dar trebuie să păstrăm restul ţării şi contra ruşilor nu avem nicio şansă. Probabil noi nu am făcut această întoarcere a armelor  conform regulilor. Fără semnătură de acord, fără armistiţiu etc. Dar a fost o decizie bună. Regele nostru Mihai a salvat viaţa a mii de români. După schimbarea alianţei, forţele noastre aeriene au fost menţinute de către ruşi în eşalonul doi. Practic noi nu am luptat cu adevărat împotriva nemţilor.
          G&H: În caz de aterizare forţată datorată unor avarii, care este procedura standard? Trebuia să distrugeţi avionul?
          Ion Dobran:  Nu, deloc, nu era nicio procedură. Aparatul meu a fost de trei ori avariat. Prima dată în Rusia, în toamna lui 1943. Am cerut permisiunea comandantului meu, Alexandru Şerbănescu, de a pleca la o vânătoare liberă. Am fost lovit de către un proiectil al apărării antiaeriene ruseşti care a perforat rezervorul meu. Am fost obligat să aterizez. Nu ştiam dacă sunt pe teritoriu prieten sau duşman. M-am ascuns pentru a vedea cine vine la avion. Un avion care cădea, se vede de la depărtare. La un moment dat a sosit un vehicul al Wehrmacht-ului. M-au dus într-un sat unde nemţii aveau nişte cantonamentele impecabile. A doua zi, m-au transferat la cartierul general de... Hans Ulrich Rudel. Imaginaţi-vă. Eu eram în costumul meu de zbor, un combinezon prăfuit şi plin de ulei, iar ei erau în uniformele lor elegante şi curate. Era şi foarte frig de nu puteam să mă abţin să nu tremur. În final, Şerbănescu în persoană a venit să mă ia.                         
          G&H: Într-un interviu recent, generalul Dragnea spunea că ofiţerii nemţi erau adesea aroganţi. Aţi simţit acelaşi lucru în comandamentul de către Rudel?
          Ion Dobran:  La trupele de uscat probabil că aceasta era situaţia. Dar niciodată între aviatori. Pot să vă asigur că ofiţerii nemţi ne respectau. În schimb, când au devenit aliaţii noştri, ofiţerii ruşi ne-au arătat multă neîncredere. Dar nu erau la fel şi faţă de aliaţii lor americani? Nu le dădeau nici măcar dreptul de a utiliza aerodromurile.
           G&H: Revenim la cea de-a doua oară când aţi fost avariat....
          Ion Dobran:  Este o întâmplare memorabilă. Era pe 6 iunie 1944 şi luptam împotriva unui american. La acea vreme, făceam parte din Grupul de vânătoare 9 din cadrul Flotilei 1 Av. România avea trei flotile aeriene din care Flotila 1 Av. apăra frontiera de sud a României, celelalte două luptau în Transilvania şi pe Dunăre. Lupta noastră a avut loc aproape de frontiera bulgară. Americanul aparţinea Grupului de luptă 325. Le recunoşteam deoarece cozile Mustang-ului lor erau decorate sub formă de tablă de şah.  Baza lor se găsea la Foggia, în Italia, de unde bombardierele lor „Liberator” plecau în misiune fiind  protejate de către avioanele de vânătoare. Au bombardat Budapesta, Sofia şi Ploieştiul. Apropiindu-se de frontiera română, s-au întors la stânga, ceea ce însemna că mergeau spre Budapesta;  dacă virau spre dreapta însemna că merg către Sofia, iar dacă mergeau înainte, spre munţi, însemna că ţinta lor era Ploieşti. Noi eram în faţa radarelor şi ne rugam să meargă să bombardeze Budapesta (râde). Deci acest american a angajat lupta cu mine. Aceasta a durat mult timp. Nici unul dintre noi nu a reuşit să-l lovească pe celălalt. Apoi, eu am decis să cobor. Am coborât brusc de la 1400 m. la 600 m. Când cobori brusc, trebuie deschisă gura şi să strigi pentru a nu-ţi exploda timpanele. Eu l-am surzit pe american, el m-a lovit. Un glonţ a pătruns scaunul meu şi s-a oprit în placa de oţel. Din cauza surdităţii sale a trebuit să se întoarcă în Statele Unite. Eu nu am avut nimic (râde). Ştiu toate acestea deoarece acest american m-a găsit după şaizeci şi şase de ani când a venit la Bucureşti. Apoi, împreună am mers în Normandia. Am rămas în legătură. Acesta a murit acum şase ani.   
          G&H: Şi a treia oară când aţi fost doborât?
          Ion Dobran:  Este vorba despre un Lightning care cobora. Noi eram patru Bf109 în interceptarea a două Lightning. Un al treilea Lightning se apropia în spatele nostru. Eu l-am văzut. I-am prevenit pe camarazii mei prin radio că mă ocup de el. Am coborât. Dar unul din cele două Lightning a reuşit să se plaseze în spatele meu, lovindu-mă. Avionul mi-a luat foc. Am fost obligat să aterizez, deoarece Messerschmitt-ul meu devenise o adevărată strecurătoare. Trebuie să spun că armele instalate pe un Lightning (un tun de 20 mm şi 4 mitraliere de 12,7 mm în  faţă ce generau o putere de foc impresionantă) îl fac un avion mult mai bun decât era Mustangul. 
În total, în luptele mele aeriene purtate atât în Est cât şi în Vest am fost doborât de trei ori, dar niciodată rănit, Nici măcar o zgârietură.
          G&H: Vechii piloţi sovietici mi-au mărturisit că beau înainte şi chiar şi după misiuni. Dar dumneavoastră?
          Ion Dobran:  În 1944, când am părăsit Rusia, am rămas un timp fără avioane. Noi am cerut la comandamentul  Luftwaffe  ataşat Grupului de arme sud – ucrainene,  să ne dea câteva aparate pentru a putea lupta.  Ne-au trimis 6 Bf 109-G pline cu sticle „Văduva Clicquot” şi un jeep pentru comandantul nostru. Chiar dacă nemţii vă spun că disciplina era în toate să nu îi credeţi în totalitate. Toată lumea bea, ei, noi, cei de faţă. Nimeni nu ştia ce-l aşteaptă a doua zi. Carpe diem era cuvântul de ordine general.
          G&H: Pictaţi avioanele dumneavoastră?
          Ion Dobran:  Niciodată, este un obicei al americanilor. Eventual făceam un semn ce semnifica numărul avioanelor doborâte.
          G&H: Aveţi teamă mai mare de apărarea antiaeriană sau de aviaţia de vânătoare?
          Ion Dobran:  Nu aveam teamă cu adevărat de apărarea antiaeriană. Este un pericol punctual. Adevăratul pericol vine din cer.
          G&H: Ce fel de radio aveaţi dumneavoastră?
        Ion Dobran:  Un emiţător-receptor mai bun pentru comunicaţiile sol-aer decât aer-aer. Pe manetă aveai totul: butonul  pentru tun, butonul pentru mitralieră, unul pentru receptor şi altul pentru emiţător. Parcă am fi fost pianişti(râde).
          G&H: Câte ieşiri  făceaţi pe zi?
         Ion Dobran:  În timpul retragerii armatei germane din Rusia erau multe misiuni scurte. Câteodată 5 sau 6 pe zi dar în nod normal, una sau două ieşiri pe zi. În Rusia, misiunile scurte durau de la 10 la 15 minute şi o misiune normală o oră şi 40 de minute în medie. Era maximum autorizat pentru un plin de carburant, fără luptă. Dar noi aveam şi un rezervor suplimentar pe care-l puteam abandona. Nu efectuam niciodată misiuni pe timp de noapte.
          G&H: Aveaţi mască de oxigen?
         Ion Dobran:  Bineînţeles, era necesară începând de la 4000 metri. Sigur, unii dintre aşii noştri, precum Şerbănescu urcau până la 7800 m. pentru a declanşa picajul lor.
          G&H: Ce puteţi spune despre Messerschmitt în raport cu alte avioane de vânătoare pe care le-aţi putut vedea?
          Ion Dobran:  Că era un aparat excelent, că inginerii nemţi îl dezvoltau continuu. Am zburat din 1939 până în 1943 prin versiunile D,E,F,G, apoi G2, G4, G6.  În ceea ce priveşte pe aliaţii, Mosquito era unul dintre cele mai bune.
          G&H: Care este calitatea cea mai importantă a unui pilot de vânătoare?
          Ion Dobran:  Probabil instinctul. Când te afli în aer, ai sentimentul că eşti invincibil, foarte puternic, că nimic nu ţi se poate întâmpla. Instinctul asociat cu prudenţa poate fi o formulă câştigătoare.
          G&H: Se spune că piloţii sunt foarte superstiţioşi?
          Ion Dobran:  Eu nu, dar mulţi aşi precum prinţul Cantacuzino nu mergeau niciodată în misiune în ziua de 13 ale lunii. El încerca de asemenea să-l convingă şi pe Alexandru Şerbănescu să nu decola în ziua de 13, dar acesta nu-l asculta niciodată. Se spunea că ruşii considerau ca un semn rău dacă o femeie intra în cabina avionului. Eu, din contră eram foarte fericit dacă o femeie intra în carlinga avionului meu (râde).
          G&H: Ce decoraţii aţi primit?
          Ion Dobran:  Cea mai mare decoraţie în arma noastră, în Aviaţie, este „Virtutea Aeronautica”. Are patru clase. Eu am trei clase. Comandantul meu m-a propus de asemenea pentru Ordinul Mihai Viteazul, pentru întreaga mea carieră militară, dar nu l-am primit-o.
          G&H: Unde s-a desfăşurat ultima dumneavoastră misiune de război?
       Ion Dobran:   La Piestany, în Slovacia, în mai 1945. Decorul s-a schimbat. Mareşalii sovietici Malinovski şi Tolbukhine erau în stânga şi respectiv dreapta mea.
.......................................................................
          Opinia redacţiei
          Ion Dobran este un bărbat fidel aviaţiei – marea sa dragoste, reîntoarcerea Moldovei la ţara mamă şi Luftwaffer. Nu a avut simpatie nici faţă de comunismul care a asuprit ţara sa timp de 45 de ani şi nici faţă de marii săi vecini ucraineni şi ruşi. Profilul său nu este al celui care are regrete, nici al unui sentimental. Fostul pilot de vânătoare rămâne un profesionist, avid de a arăta că aripile româneşti au fost, pe durata a patru ani, a doua strălucire a Luftwaffe. În dorinţa sa de a se arăta occidentofil, el împovărează foarte mult barca vechilor săi adversari sovietici,  arătând un portret militar puţin nuanţat. J.L.                                                                                                                                                                                                                                              

COMUNICAT
REFERITOR LA DEZBATEREA PUBLICĂ „REALITĂȚI COTIDIENE ALE VIEȚII MILITARULUI ROMÂN”
​

            Miercuri, 20.09.2017, între orele 10.00 – 14.00 a avut loc dezbaterea publică consacrată realității vieții militarului român, activitate care și-a propus să dea răspuns la câteva întrebări capitale:

• Acordă decidenții politici aprecierea și respectul cuvenite Armatei țării și militarilor ei?
• Reflectă salarizarea propusă prin legea salarizării unitare caracterul specific profesiei militare, munca, riscurile și privațiunile serviciului militar?
• În ce măsură respectă guvernanții angajamentele asumate prin Tratatul de aderare la NATO referitoare la salarizarea personalului militar?
• Este pensia militarilor o pensie specială?

           La activitate, organizată de Federația Militarilor din România, au participat  reprezentanți ai celor 13 asociații componente, altor 30 de asociații profesionale ale militarilor în rezervă, inclusiv ai ADMR „Al. I. CUZA”, precum și rezerviști neafiliați.
            Și la această dezbatere publică, la fel ca la reuniunea Forumului structurilor asociative ale militarilor în rezervă și retragere din 7 septembrie, au fost transmise invitaţii de participe la toate structurile executivului și legislativului, cu responsabilități în domeniul apărării și securității naționale, respectiv, Președinție, Parlament, Guvern și Ministere.
            Dezbaterea s-a bucurat numai de atenția:
            - Parlamentului României, prin prezenţa domnului senator Nicu Fălcoi, secretarul Comisiei de apărare a Senatului, domnilor deputaţi Dumitru Lupescu şi Nicolae-Daniel Popescu, secretar şi respectiv membru al Comisiei de apărare a Camerei Deputaților;
            - Ministerului Apărării Naționale, reprezentat de domnul Nicolae Nasta, secretar de stat, de șeful Direcției Relații Publice, de şeful Casei Sectoriale de Pensii a MApN, de locțiitorii șefilor Direcției Financiar Contabilă şi Calitatea Vieții Personalului şi de un număr însemnat de ofiţeri din Statul Major General;
            - Avocatului Poporului, prin prezenţa domnului Mircea Criste, adjunct al Avocatului Poporului pentru domeniul - armată, justiție, poliție, penitenciare.
            Societatea civilă a fost reprezentată de domnul Alexandru Cumpănașu, președintele Coaliției Naționale pentru Modernizarea României.
            În luările de cuvânt au fost evidenţiate, printre altele, efectele nefaste ale ordonanței 59/2017 asupra pensiilor militare şi au fost propuse acțiuni concrete pentru prezentarea în fața comisiilor decidente din Camera Deputaților, cu argumente legale şi constituţionale, a aspectelor contestate din acest act normativ.
           Pe de altă parte, au fost subliniate riscurile la care se expun structurile asociative ale cadrelor militare, în demersurile lor, prin acțiuni necorelate, existând pericolul dezbinării și chiar al învrăjbirii între acestea sau între unii membrii ai acestora.
          Din întreaga desfășurare a dezbaterii a rezultat apelul rezerviștilor militari către liderii politici de a conștientiza situația gravă cu care se confruntă țara noastră, când forțe externe și interne atacă însăși garantul suveranității, al independentei și al unității statului, al integrității teritoriale a țării și al democrației constituționale, Armata României.
            Mesajul Asociaţiei Ofiţerilor în Rezervă din România (AORR), prezentat de domnul gl. lt. Florian Pință, a fost adoptat de participanții la dezbatere ca mesaj al reuniunii, acesta urmând să fie transmis tuturor celor care au fost invitaţi să participe la dezbatere și pus la dispoziţia mass-media.
            Vă prezentăm în continuare acest mesaj:
 
 
                     „Arta supremă a războiului este înfrângerea inamicului prin înșelătorie, fără luptă”
                   („Discreditați tot ceea ce merge bine în țara inamicului; Implicați reprezentanți claselor conducătoare ai țării inamice în afaceri dubioase. Distrugeți-le reputația și, la momentul potrivit, supuneți-i disprețului propriilor concetățeni; Utilizați creaturile cele mai ticăloase și mai abjecte; Răspândiți discordia și conflictele între cetățenii țării ostile. Întărâtați-i pe tineri contra bătrânilor; Ridiculizați tradițiile adversarilor. Discreditați-le luminătorii de conștiință”).
                                                                                                                                                                  SUN TZU, 544 – 496 BC, general și filozof chinez
  
         Stimați camarazi,
         În formularea poziției sale cu privire la problematica supusă dezbaterii publice de astăzi, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România, susținătoare consecventă a acțiunilor FORUMULUI structurilor asociative ale cadrelor militare în rezervă și retragere, pornește de la următoarele considerente:
      1. Analiza riscurilor și amenințărilor de securitate globale și regionale actuale conduce la concluzia că România este ținta unui război informațional fără precedent - și nu doar din partea Federației Ruse!
     O întreagă gamă de strategii, instrumente și metode de spionaj, de subversiune și subminare a economiei, de propagandă, dezinformare, manipulare, influențare psihologică și incitare a populației și a unor lideri politici a devenit de mai mult timp operantă pe teritoriul României cu scopul slăbirii puterii noastre statale.
     Acțiunile cele mai elocvente în acest sens, puse în aplicare în principal prin intermediul mass-media şi al presiunii străzii, au vizat alterarea deciziilor de politică internă și externă ale Executivului, sădirea în conștiința publică din România a dubiului și derutei față de seriozitatea și sustenabilitatea promisiunilor și programelor guvernamentale, amplificarea dilemelor artificial create de unele teorii conspirative circulate în mediul virtual și crearea de realități false.
   2. În domeniul apărării naționale, principala vulnerabilitate care s-a manifestat în ultimii 10 – 15 ani a fost, și încă mai este, precaritatea resurselor care, alături de o abordare politică profund greșită a nevoii de dezvoltare a capabilităților de apărare, a făcut ca astăzi să nu mai vorbim decât despre capabilități militare limitate la câteva domenii de nișă, ba chiar despre ”programe de supraviețuire”, în condițiile degradării accelerate a stării de operativitate a tehnicii și armamentului de luptă de bază, precum și a unităților militare luptătoare.
   La această stare s-a ajuns din cauza concepției profund greșite că, odată cu intrarea în NATO nu mai avem nevoie de o armată robustă și bine dotată, clasa politică ignorând cu bună știință că apărarea națională este responsabilitatea ei intrinsecă, primordială, derivată în primul rând din Constituție, dar și din obligațiile României de stat membru al Alianței Nord Atlantice, furnizor și nu consumator de securitate, și că posibilitatea activării Art. 5 în caz de agresiune nu este un „cec în alb” oferit gratis României.
    Puțini din liderii politici din perioada la care facem referire au înțeles că „libertatea” noastră ca popor și ca națiune are un preț () și că acest preț trebuie plătit nu doar de militarii trimiși în misiuni de luptă în afara granițelor Țării, în Afganistan, Irak sau Balcanii de Vest, prin jertfă de sine!
    Din păcate, nici acum la nouă luni de la intrarea în vigoare a acordului politic de alocare anuală a 2% din PIB pentru Apărare, nu există garanții temeinice că banii asigurați pentru 2017 vor putea fi angajați, ceea ce ar putea echivala cu începutul decredibilizării noastre ca Țară, Partener strategic al SUA, Franței, Germaniei și Turciei.
    3. Armata României a fost adusă în starea actuală de către Puterea Politică aflată la cârma Țării de-a lungul ultimului deceniu și jumătate - o putere incapabilă să-i înțeleagă rostul fundamental  înscris în Constituție, acela de apărătoare și principal garant al existenței Statului Român, subordonată exclusiv voinței Poporului, o putere lipsită de determinare în a-i recunoaște și acorda locul cuvenit în Structura de forțe a sistemului național de securitate; în consecință, mai ales după aderarea la NATO, Puterea politică, în majoritatea ei (cu unele mici excepții, absolut conjuncturale), doar a mimat preocuparea/îngrijorarea față de starea reală a Armatei, în realitate lăsând lucrurile să evolueze într-o direcție contrară celei pe care situația de securitate, generală și regională, ar fi impus-o.
     4. Espectativa și neimplicarea hotărâtă și decisivă a Președintelui României, Comandantul suprem al Forțelor Armate și Președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, în respingerea diverselor încercări de destabilizare a organismului militar au creat impresia unui abandon cel puțin parțial al problematicii Armatei, cu consecințe dintre cele mai nocive asupra percepției publice privind prioritățile strategice ale Președinției în asigurarea apărării naționale și a ordinii constituționale a României.
      5. Măsurile guvernamentale și legislative mai vechi sau mai noi care au vizat salarizarea cadrelor militare în activitate sau pensiile de serviciu ale rezerviștilor militari au fost de natură nu doar să afecteze statutul social al acestora, ci să fractureze coeziunea și unitatea de corp a personalului Armatei și, prin extensie, a întregului sistem național de securitate. Mai mult, invectivele la adresa generalilor și coloneilor Armatei României proferate de diverse entități media profesionalizate, sau anumiți formatori de opinie specializați în dezinformare și maculare publică, susținuți în mod inexplicabil de către unii reprezentanți legali ai autorităților publice competente, au adâncit această fractură, generând convingeri și atitudini sociale dintre cele mai diverse, contradictorii, potrivnice ideii de unitate, solidaritate și pace socială.
      6. Măsurile întreprinse în ultimii ani la nivelul Ministerului Apărării Naționale privind politica de personal au dus la apariția unei lipse acute de profesioniști și experți în domenii importante de activitate și nu au acoperit noile cerințe ale spațiului de angajare modern; astfel că, dotarea precară a Armatei României a fost amplificată de o încadrare sub nevoile minime rezultate din riscurile și vulnerabilitățile la adresa apărării naționale, ceea ce a scăzut, drastic, capacitatea operațională a unităților și marilor unități militare.
       7. În lipsa unor reacții coerente, consistente și unitare din partea autorităților constituționale ale statului față de situația creată, confuzia publică referitoare la locul, rolul și misiunile Armatei în cadrul sistemului național de securitate, precum și la obligațiile și drepturile militarilor activi și în rezervă sau retragere se va accentua, putând determina nu doar diminuarea încrederii populației în Armată ci, cu mult mai grav, amorfizarea și neantizarea percepției publice cu privire la necesitatea apărării proprii în contextul apărării colective și, pe acest fond, a inutilității păstrării identității societale a militarilor.
           Stimați camarazi,
         Date fiind considerentele enunțate, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România se alătură celorlalte structuri asociative ale cadrelor militare în rezervă și retragere participante la dezbaterea de astăzi și face apel la tot arsenalul de resurse intelectuale, motivaționale și emoționale de care dispunem, pentru a atrage atenția autorităților competente ale statului, cât încă nu este prea târziu, asupra gravității situației de securitate și a stării reale a Sistemului Național de Apărare, respectiv a capacității sale de reacție; în acest scop, vă informăm că am inițiat împreună cu Statul Major al Apărării și Centrul de Studii Strategice de pe lângă UNAp un atelier de lucru pe problematica Forțelor de rezervă cu tema „Adecvarea apărării naționale la amenințările actuale; complementarități ale sistemului național de apărare” în ultima decadă a lunii Octombrie, urmat de o dezbatere publică la nivelul comisiilor de profil din Parlamentul României până la sfârșitul actualei sesiuni legislative. Invităm toți camarazii care doresc să contribuie la operaționalizarea acestui demers să ni se alăture; de asemenea, reiterăm invitația inițiatorilor proiectelor legislative „Corpul Național al Rezerviștilor Militari”, „Garda Națională” și, mai nou, „Garda Civilă” să-și expună fundamentele și argumentațiile științifice care stau la baza acestor concepte în cadrul celor două acțiuni, noi oferindu-le posibilitatea de a le găzdui intervențiile în secțiunea „Complementarități”.
           Facem apel, de asemenea, la unitate de corp și consecvență atitudinală pentru demascarea și neutralizarea campaniilor de denigrare și mistificare a adevărului în legătură cu statutul militarilor, activi sau în rezervă, pentru recuperarea drepturilor constituționale și legitime încălcate cu bună știință sau din necunoaștere de către autorități; în acest scop, solicităm ANCMR, singura organizație a cadrelor militare în rezervă și retragere recunoscută și susținută  în mod oficial de M.Ap.N., să-și reconsidere serios poziția în raport cu celelalte structuri asociative ale militarilor în rezervă și retragere, să-și manifeste deschiderea și sprijinul față de inițiativele acestora, astfel încât militarii în rezervă și retragere, prin reprezentanții lor desemnați, să se exprime și să fie percepuți de către instituțiile abilitate ale statului ca parteneri legitimi, viabili și credibili de dialog, apți să comunice în spațiul public și să susțină unitar preocupările și problemele rezerviștilor militari.
           În spiritul și pe baza valorilor euro-atlantice la care am aderat, Asociația Ofițerilor în Rezervă din România, membră a Confederației Interaliate a Ofițerilor în Rezervă (CIOR) din NATO,  militează pentru forma de manifestare cea mai democratică în raport cu instituțiile statului, respectiv pentru dialogul interinstituțional constant, activ, constructiv și permanent. Nu încurajăm în niciun fel protestele în stradă ale militarilor în rezervă, dar nici nu excludem în mod categoric această formă de manifestare, ca soluție ultimă de exprimare a opoziției față de problemele care ne afectează viața; în acest caz, ne gândim și supunem atenției și judecății celorlalte structuri asociative, varianta organizării unor Marșuri ale Tăcerii desfășurate legal, în deplină ordine și disciplină, cu demnitate și responsabilitate, în momente de oportunitate și „vizibilitate” maxime. În aceeași ordine de priorități, acțiunile în instanțele de judecată civile naționale și internaționale, respectiv la CEDO,  pentru repunerea în drepturile fundamentale nesocotite sau încălcate, trebuie să fie utilizate individual sau în grup ori de câte ori se va impune.
          În final, ne exprimăm convingerea că noi militarii în rezervă și retragere avem nu doar obligația morală și profesională ci, mai ales, maturitatea și înțelepciunea necesare pentru a „strânge rândurile” în astfel de momente,  abandonând diversele animozități sau frustrări personale sau de grup care ne despart, constituindu-ne în voci puternice ale segmentului societal pe care îl reprezentăm, în contextul unei societăți civile din ce în ce mai debusolată și mai alienată.
 
            Așa să ne ajute Dumnezeu!
 
            În numele și din însărcinarea Consiliului Director al AORR,
            Gl. lt. (r) dr. Florian PINȚĂ - prim vicepreședinte 
​

DELEGAŢIA ADMRR „ALEXANDRU IOAN CUZA”
ÎN REPUBLICA MOLDOVA

LA LICEUL TEORETIC „MIHAI ELMINESCU”​ DIN ORAŞUL CIMIŞLIA

LA BIBLIOTECA PUBLICĂ „MIHAI EMINESCU” DIN ORAŞUL CIMIŞLIA

ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL 2017

            Ministerul Apărării Naţionale, în colaborare cu Instituţia Prefectului şi cu Primăria Municipiului București, a organizat luni, 26 iunie, începând cu ora 9.30, în Piața Tricolorului (situată în fața Palatului Cercului Militar Naţional), o ceremonie publică de înălțare a Drapelului Național al României.
            În cadrul manifestării, drapelul a fost  binecuvântat de un preot militar şi a fost  ridicat pe catarg în acordurile Imnului naţional al României interpretat de Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale.
           La eveniment au participat reprezentanţi ai administrației publice centrale și locale, ataşaţi militari străini acreditaţi la Bucureşti, militari, răniți și urmașii personalului armatei decedat în acțiuni militare, veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere.

---

VIZITĂ REGALĂ ÎN POLONIA, 11-14 MAI 2017

​            În zilele de 11 – 14 mai 2017, Alteța Sa Regală Principele Radu a făcut o vizită oficială în Republica Polonia.
            La data de 12 mai a.c., Principele Radu a participat, la Poznan, la ceremoniile militare prilejuite de acordarea noului Drapel de Luptă al Batalionului Logistic „Regele Carol al II-lea al României” și primirea, de către Brigada 17 Mecanizată a Armatei Poloniei, a patronajului regal al Principesei Moștenitoare Margareta a României. Ceremoniile au cuprins o slujbă la catedrala din Poznan, o ceremonie militară de semnare a documentelor, o paradă militară și un prânz ostășesc. La ceremonii a luat parte domnul Ovidiu Dranga, ambasadorul României la Varșovia, atașatul militar al României la Varșovia și atașatul militar al Poloniei la București.
            La ceremonie au participat militarii Batalionului românesc Scorpionii Albaștri, care au defilat alături de soldații polonezi. Militarii români sunt pentru șase luni în misiune în Polonia și ca parte dintr-un batalion multinațional NATO.

PARTICIPAREA ADMRR A.I. CUZA LA CEREMONII NAȚIONALE DEDICATE MARCĂRII A 100 DE ANI DE LA INTRAREA ROMÂNIEI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Esplanada Palatului Cercului Militar Naţional
 Vineri 26 august a.c. începând cu ora 17.45 în Piaţa Tricolorului din Bucureşti (Esplanada Palatului Cercului Militar Naţional) s-au desfăşurat mai multe activităţi dedicate memoriei militarilor români care au murit în prima conflagraţie mondială pentru România.
Un moment emoţionant a fost „Rostire solemnă a numelor eroilor căzuţi în Primul Război Mondial”. Personalităţi militare, ale vieţii culturale, politice şi sociale, militari răniţi în teatrele de operaţii, copii ai eroilor căzuţi în teatrele de operaţii şi urmaşi ai eroilor căzuţi în Primul Război Mondial au dat citire, succesiv, unor liste ce cuprind nume de eroi.

---

Parcul Carol
 Duminică, 28 august, începând cu ora 12.30, Ministerul Apărării Naționale a organizat la Mormântul Ostașului Necunoscut, din Parcul Carol, Ceremonia națională dedicată celor peste 330 000 de eroi români care au murit petru ţară în timpul primei conflagraţii mondiale.
A fost oficiată o slujbă de pomenire a eroilor, și a fost depusă o coroană de flori de către Președintele României, iar membrii Asociației Tradiții Militare „au depus jurământul militar”, așa cum era el rostit în urmă cu 100 de ani. De asemenea, a fost ținut un moment de reculegere, iar militarii Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul” au tras salve de artilerie. Au fost aprinse candele în memoria eroilor căzuți la datorie.
 
   ADMRR „A.I.Cuza” a fost reprezentată la cele două activități de către gl.bg.(r) Dan NICULESCU, președinte și de col.(r) Ion TOADER, secretar. ​

---

COMUNICATUL MINITERULUI APĂRĂII NAȚIONALE ÎN URMA DEZBATERII PUBLICE ASUPRA PROIECTULUI LEGII STATUTULUI CADRELOR MILITARE

minuta_sedinei_publice_din_data_de_25.07.2016_1470311967.docx
File Size:	22 kb
File Type:	docx

Download File

---

modul_de_solutionare_a_observatiilor_1470312631__1_.docx
File Size:	41 kb
File Type:	docx

Download File

---

DEZBATERE PUBLICĂ ASUPRA PROIECTULUI LEGII STATUTULUI CADRELOR MILITARE

      La 25 iulie 2016, a avut loc la sediul Ministerului Apărării Naționale întâlnirea inițiatorilor proiectului de Lege privind statutul cadrelor militare, gradaților și soldaților cu reprezentanții asociațiilor profesionale ale militarilor activi, în rezervă și retragere, pentru dezbaterea publică a proiectului legislativ, în conformitate cu Legea nr.502/2003 privind transparența decizională în administrația publică, art.6, alin.7.
​     La întâlnirea, condusă de șeful Direcției pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, colonelul dr. Constantin ZANFIR, au participat reprezentanții inițiatorilor (MApN, MAI, SRI, SPP) și reprezentanții asociațiilor profesionale ale militarilor activi, și ale militarilor în rezervă și retragere. Din partea ADMRR „A.I. Cuza” a participat col. (r) Ion TOADER, secretarul asociației.
     În cuvântul de deschidere, colonelul Zanfir a menționat faptul că este prima întâlnire pe care Ministerul Apărării Naționale o organizează în acest format, în conformitate cu legislația privind transparența decizională.
     Armonizarea punctelor de vedere ale majorității asociațiilor participante s-a făcut anterior acestui eveniment,  în cadrul reuniunii din 07.07.2016, a Forumul asociațiilor profesionale ale  militarilor activi, în rezervă și retragere, forum din care face parte și ADMRR „A.I. CUZA”.
     În cadrul întâlnirii au luat cuvântul Gl. bg. (ret.) Nicolae GROPAN, președintele Federației Militarilor în Rezervă, care a prezentat poziția de principiu a asociațiilor participante, pe marginea proiectului și Gl. lt. (r.) Virgil BĂLĂCEANU, președinte executiv Asociației Ofițerilor în Rezervă și în Retragere, care a apreciat pe de o parte larga acceptare de către Ministerul Apărării Naționale a propunerilor făcute de către asociațiile militarilor activi, în rezervă și în retragere, iar pe de altă parte a subliniat sugestia ca modificările legislative avute în vedere să se producă etapizat, coerent cu evoluția percepției sociale față de locul și rolul militarilor în societatea contemporană.           
    Gl. mr. (r.) Dan GRECU a prezentat propunerile concrete de amendare a proiectului legislativ, propuneri care includ și pe cele ale ADMRR, precum și variantele care au fost luate în considerare pentru fiecare propunere în parte.
      În cadrul discuțiilor au mai luat cuvântul și alți participanți care au completat propunerile armonizate în cadrul Forumului asociațiilor profesionale ale  militarilor activi, în rezervă și retragere.
dlaj.mapn.ro/

---

ZIUA DRAPELULUI NAȚIONAL

            Duminică, 26 Iunie 2016, va avea loc în Piața Drapelului (în fața Cercului Militar Național), ceremonia militară cu ocazia sărbărtoririi Zilei Drapelului Național.
            În cadrul ceremoniei, o subunitate din cadrul Regimentului de Gardă va prezenta un exercițiu de mânuirea armei.
            Participarea este liberă, în ținută lejeră de vară. 
            Ziua Drapelului Naţional se sărbătoreşte în fiecare an, pe data de 26 iunie. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Ţării Româneşti, prin care tricolorul roşu-galben-albastru devenea Drapel Naţional.
            Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998.

---

ZIUA REZERVISTULUI MILITAR 2016

            La 31 mai se aniversează Ziua Rezervistului Militar.
            Aniversarea a fost instituită prin Hotărârea Guvernului României nr.467/12.05.2010, ca o expresie a respectului de care trebuie să se bucure cei care au activat într-o instituţie prestigioasă, aşa cum este Armata României şi care şi-au servit cu devotament şi onoare patria și poporul cătora le aparțin, făcându-şi datoria cu demnitate, curaj şi hotărare şi dovedind, nu de puţine ori, un înalt spirit de sacrificiu.
            Consiliul de Conducere al ADMRR „Alexandru Ioan Cuza” adresează membrilor Asociației, cu prilejul zilei de 31 mai, Ziua Rezervistului Militar, alese felicitări şi urări de sănătate şi transmite tuturor sentimentele cele mai sincere de respect, recunoştinţă, admiraţie şi preţuire.

        La mulți ani!

---

IMPRESII

       După cum probabil vă reamintiţi, pe data de 19.05.2016, camaradul nostru, domnul colonel în rezervă Mircea Vâlcu – Mehedinţi şi-a prezentat cărţile scrise într-o viaţă de om, la librăria M. Eminescu.
       Ce este specific cărţilor domnului colonel în rezervă Mircea Vâlcu – Mehedinţi este faptul că a grupat pe tematici materiale studiate de domnia sa în arhivele naționale. Materialele au o valoare istorică inestimabilă deoarece sunt prezentate faptele aşa cum au fost ele înţelese şi prezentate de lucrători ai serviciilor secrete româneşti din diferite perioade, de parlamentari, diferiți oameni politici, miniştrii sau cancelarii, inclusive de cea regală.    
       Până aici nimic nou.
      Noutatea constă în modul în care membrii Asociaţiei noastre s-au mobilizat, sau mai bine spus nu s-au mobilizat să onoreze acest eveniment.
         Nu sunt şi nici nu vreau să fac pe moralistul, dar am văzut pe Internet cum răspund colegii noştrii de la Asociaţia Cadreor Militare  în Rezervă şi în Retragere  din SRI la astfel de evenimente. Uitaţi-vă cum a fost primită cartea Trădarea Securităţii a lui Corvin Lupu,  atât la Râmnicu Vâlcea cât şi la librăria M. Eminescu din capitală.
        De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, şi noi am onorat cărţile colegului nostru cu atenția cu care societatea românească, sau mai bine spus, factorii responsabili de promovarea culturii şi istoriei naţionale, din societatea românescă actuală, o fac.
        Prin ignorare totală.
        Eu am citit câteva din cărţile domnului colonel în retragere Vâlcu-Mehedinți şi nu am fost dezamăgit. Toate pot constitui o sursă primară pentru documentarea unui doctorat în istoria României, dar nici o facultate de profil, din prea multele facultăţi existente astăzi, nu pare a fi interesată să-i aibă cărţile în bibliotecă. Aşa că de ce am fi noi mai catolici decît Papa ???
            Aş putea să răspund: „fiindcă ne pasă”, dar mi-e frică să nu dau o informaţie falsă.
 
Gl.bg.(r) Dan NICULESCU
PREȘEDINTELE ADMRR „A.I. CUZA”

---

Decernarea Premiilor “Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, pe anul 2015

             Joi, 10 martie, la ora 11, în holul de onoare al Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I”, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” a organizat festivitatea de decernare a Premiilor “Comandor Virgil Alexandru Dragalina”, pe anul 2015, pentru cele mai bune lucrări despre participarea Armatei române în cele două conflagraţii mondiale.
            Premiile „Dragalina” sunt instituite prin bunăvoinţa unor români patrioţi stabiliţi în SUA şi Franţa: doamna Opritsa Popa Dragalina, nepoata generalului erou Ioan Dragalina, căzut la datorie în anul 1916 în apărarea defileului Jiului, familia dr. Cornel şi Nina Dumitriu (SUA); Ioana Dragalina-Tudoriu (SUA); dr. Doina Tănăsescu (SUA); Andrea Popa-Appell (SUA). dr. Dan Teculescu (Franţa).
            La invitația Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, din partea ADMRR „A.I. CUZA” au participat la eveniment gl.bg. (r) NICULESCU Dan, președintele Asociației, gl.bg. (r) ILIEȘ Vasile și col. (r) SCARLAT Ion.

---

1 DECEMBRIE 2015

           Cu prilejul Zilei Naționale, Consiliul de Conducere a paricipat la Ceremonia Militară și a depus o coroană de flori la Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol I, București

24 IANUARIE 2016

         Cu prilejul aniversării Unirii Principatelor Române, Consiliul de Conducere a participat la Ceremonia Militară și a depus o coroană de flori la Statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Dealul Mitropoliei, București

DONAȚIE DE CARTE BIBLIOTECII DIN LOCALITATEA CIMIȘLIA, REPUBLICA MOLDOVA